Anxietate, sentimente de inadecvare sau dificultăți în relație: bunăstarea psihică este adesea pusă la încercare de aceste dinamici. Cu siguranță mecanisme comune, dar nu mai ușor de acceptat și gestionat.Cum să ieșim din el? Strategia există și pleacă de la conștientizarea acelor experiențe nerezolvate care se ascund adesea în spatele stării de rău a tuturor. O stare de rău care, după pandemie, pare să fi devenit și mai evidentă, dar de la care este posibil să repornești pentru a găsi resurse neașteptate și pentru a-și scoate întregul potențial.Aceasta este teza noii cărți semnată de psihologul și psihoterapeutul Maria Beatrice Toro.
Bunăstarea mintală: noua carte de Maria Beatrice Toro
Volumul intitulat „4 răni 4 resurse pentru bunăstare. Un ghid pentru înțelegerea fragilităților noastre și transformarea lor în puncte forte, pentru a iubi și a fi iubiți” (edițiile FrancoAngeli) pleacă de fapt de la un fapt trist cunoscut: creșterea, în urma pandemiei, a tulburărilor de anxietate.
După autorul și psihoterapeutul, în vremuri de criză sunt situații care funcționează ca „cârlige”. Situații care reactivează tiparele interne ale oamenilor, ajungând uneori să provoace durerea să explodeze. Sunt „rănile nerezolvate” care fac ca adversitatea să se simtă rău și reprezintă tema sursă a fiecăruia, un cod scris în experiență care determină comportamente și alegeri.
«Cartea provine din observația că fiecare ființă umană, în cursul dezvoltării sale, poate întâmpina dificultăți pe care le-am numit „răni”, situații și disconfort care sunt de obicei atribuite a 4 teme de bază.În perioada pandemiei nu a existat un efect stresant general care să fie același pentru toată lumea, dar este ca și cum incertitudinea ar fi trezit fiecare dintre aceste teme într-un mod diferit”.
Rănile dominante
Deci care sunt aceste răni nerezolvate care ne pot afecta bunăstarea psihică?
Autorul identifică 4 dintre cele mai comune. Rana de supraprotecție, care privește în general persoanele care, crescute într-un mediu familial supraprotector, sunt predispuse să simtă anxietate în fața unor situații nefamiliare. Rana Judecății, tipică celor care au avut o familie hipercritică și, prin urmare, au dezvoltat nesiguranță și perfecționism. Rana Vinovăției, cauzată de responsabilitatea excesivă care duce la reținerea emoțiilor. Și, în sfârșit, rana Respingerii, tipică celor care au crescut în medii cu puțină afecțiune, simțindu-se destinați să fie singuri și nedemni de iubire.
Bunăstarea mintală: cum să depășești rănile
Rănile interiorizate tind să rămână în minte foarte mult timp, ajungând să afecteze viața și, în anumite situații, să genereze neliniște. Cu toate acestea, abordarea lor nu este doar posibilă, dar, conform tezei cărții, permite să apară un nou potențial.
«Pentru a face față fiecăreia dintre cele 4 fragilități și a te putea simți bine, este necesar să pui pe teren o anumită resursă corespunzătoare. – explică psihoterapeutul Maria Beatrice Toro – O persoană sensibilă la anxietate și incertitudine, de exemplu, poate scăpa de frică prin dezvoltarea încrederii. Dezvoltarea acestei calități, care este antrenată și cu meditația, va conduce aceeași persoană să devină un fel de „specialist în încredere”, adică acea resursă pe care trebuia să o activeze pentru a-și putea depăși momentul de disconfort. În mod similar, cei care se simt destinați să fie singuri trebuie să lucreze la conexiune și mai mult decât alții vor putea astfel să dezvolte această resursă de conectare și de networking.Dificultatea ne determină să activăm resursele într-un mod mai profund și mai eficient”.
Care este primul pas?
De unde să începem, așadar, pentru a putea face față fragilității cuiva și a le transforma într-o forță?
«Ca întotdeauna conștientizarea este primul lucru – explică Maria Beatrice Toro – Dar fii atent: nu este necesar să-ți retragi întreaga istorie personală. Ceea ce este necesar este să facem lumină asupra stării actuale a cuiva, realizând că a sosit momentul să numim fragilitatea noastră pe nume. Când reușim să dăm un nume prin ceea ce trecem, de fapt, am terminat deja jumătate de călătorie. Pentru că putem vorbi despre asta, putem împărtăși. În timp ce ceea ce nu are nume nici măcar nu poate fi procesat" .
Bunăstarea mintală: cât cântăresc convingerile disfuncționale
Un alt aspect important este conștientizarea tiparelor repetate generate de rănile nerezolvate. Mecanisme și gânduri de care de multe ori nu suntem conștienți, dar care ajung să ne influențeze modul de a acționa (în galerie am enumerat 7 dintre ele).
«Credințele disfuncționale pe care le purtăm înăuntru îngreunează mintea și ne împiedică să avansăm pe drumul nostru spre o viață personală și relațională plină de satisfacții – scrie autorul – pentru că ceea ce se întâmplă în interior se reflectă în exterior».
Mitul rezilienței
A te simți bine, totuși, înseamnă și a accepta că cineva poate cădea și cumva eșua.
«În perioada pandemiei ne-au umplut capul cu cuvântul „reziliență” – explică psihoterapeutul – dar este și corect să considerăm că nu este întotdeauna posibil să fim rezistenți. Uneori suntem doar vulnerabili. În viață ne putem confrunta cu emoții puternice, greu de gestionat, care într-un fel ne pot duce și să ne eșuăm obiectivele. Cartea mea este dedicată tuturor acelor oameni care au „căzut” emoțional în timpul pandemiei. Dar chiar și cei care au căzut se pot ridica din nou. Eșecul nu trebuie trăit ca o înfrângere existențială absolută, ci mai degrabă ca o experiență care ne poate învăța să activăm alte resurse decât cele pe care ne concentrăm mereu”.
Mindfulness pentru a-și recăpăta bunăstarea mentală
Pe de altă parte, pandemia a îmbunătățit cu siguranță lumea meditației, a autoajutorării și, mai general, a acelor metode alternative de vindecare. O parte din cartea Mariei Beatrice Toro este de fapt dedicată exercițiilor de mindfulness care pot ajuta la împăcarea cu slăbiciunile cuiva și la dezvoltarea acelor calități utile pentru depășirea stării de rău.
«Mindfulness este o strategie utilă, deoarece reprezintă o modalitate de a fi mai răbdător și mai plin de compasiune cu noi înșine. – conchide psihoterapeutul – Ne permite să ne salutăm vulnerabilitățile fără a le critica. Este o cale care în momentele de criză ne oferă un răspuns adevărat, incluziv, fără judecăți. O modalitate de a face pace cu experiențele cuiva. Privindu-le dar și acceptându-le. Pentru că, oricât de mult ar fi fost rănită o ființă umană, oricât de mult ar fi suferit, oricât de multe deficiențe ar fi suferit, posibilitatea de a se simți bine există întotdeauna, pentru toată lumea”.
