Animalul om contagionat de Covid-19 (și invers) nu exclude pisicile. Povestea observată în Thailanda confirmă oficial că și animalele de companie sunt vectori ai infecției. Studiile la începutul pandemiei au detectat deja prezența agentului patogen SARS-CoV-2 la zeci de pisici domestice. Cazul thailandez constituie prima dovadă a fenomenului și introduce câteva reflecții esențiale asupra scenariilor viitoare.
Povestea
Tatăl și fiul pozitiv la Covid au fost transferați în iunie 2021 de la Bangkok împreună cu pisica de companie într-o secție de izolare a spitalului Universității Prince of Songkla din Hat Yai.Drumul ambulanței de aproximativ 900 de kilometri a durat 20 de ore. La sosirea la unitate, pisica lor de companie a fost, de asemenea, tamponată și a fost testată pozitiv pentru virus. În timpul executării tamponului, aproximativ 10 minute, pisica a strănutat în fața medicului veterinar (o tânără de 32 de ani), care purta mască și mănuși, dar fără protecție a ochilor, expusă și vulnerabilă la infecție.
Ce s-a întâmplat?
Trei zile mai târziu, veterinarul a făcut febră, răceală și tuse. Ulterior, un test i-a confirmat pozitivitatea și o analiză genomică a arătat că a fost infectată cu aceeași variantă ca pisica și stăpânii ei. Secvențele genomice virale erau identice și diferite de varianta deltă care circula atunci în țară: „Un studiu realizat recent în Statele Unite ale Americii pe o populație de câini și pisici” – spune Andrea Cossarizza, profesor titular de Imunologie și Patologie Generală la Modena - „arată că aproximativ 40-60% dintre animalele studiate (deși într-un număr relativ mic) au anticorpi împotriva SARS-CoV-2, deci 1 din 2 a fost în contact strâns cu virusul”.
Ce să faci?
Dacă episodul arată că pisicile pot transmite infecția oamenilor, totuși incidența acestui fenomen este, din fericire, scăzută. Animalele nu joacă încă un rol semnificativ în răspândirea virusului. Perioada de incubație și permanența agentului patogen în organismul felinelor domestice nu depășește 8 zile. Cu toate acestea, pentru a preveni transmiterea SARS-CoV-2 de la oameni la pisici, este important ca subiecții pozitivi să se abțină de la contactul fizic cu animalul și ca toți conviețuitorii sau medicii să se protejeze. „Acest lucru nu ar trebui să încurajeze abandonul” – subliniază el – „dimpotrivă, ar trebui să ne facă să acordăm mai multă atenție bunăstării și îngrijirii animalelor noastre”.
Zoonoză inversă: și noi putem infecta pisicile
Nu numai că animalele ne pot transmite boli, dar și noi le putem transmite. Acest fenomen, numit zoonoză inversă sau spillback, se întâmplă mai des decât credem.În 1988, gorilele de munte au fost lovite de o epidemie de rujeolă transmisă de oameni, câțiva ani mai târziu mulți dintre ei au contractat bronhopneumonie: „În următorii 50 de ani, se estimează că vor fi aproximativ 4000 de zoonoze în rândul mamiferelor” – spune el – „Și, din păcate, am putea transmite material infecțios unul altuia”. Cu toate acestea, presiunea exercitată de microorganisme asupra animalelor este foarte diferită de acțiunea asupra omului și aceasta determină efecte diferite ale agenților patogeni asupra sistemului imunitar: „În general, cea a animalelor, care trăiesc în mod natural în medii mai puțin igienizate, produce interferon de tip 1” – explică el – «și îi protejează mai bine de infecțiile virale, inclusiv de Covid».
De ce se întâmplă asta?
Toate influențele umane sunt exemple de zoonoze, cum ar fi gripa spaniolă din 1918-1919, ciuma bubonică și Ebola. Dar și boli precum SIDA și aproximativ 60% din toate bolile infecțioase cunoscute omului. Eroziunea habitatelor, epuizarea solului, poluarea aerului și consumarea excesivă a vânatului epuizează ecosistemul de resurse și creează oportunități de întâlnire pentru animalele sălbatice, animalele domestice și oamenii.
Schimburi și mutații
Trecerea agenților patogeni între diferite specii favorizează mutațiile secvenței genomice: „Am aflat de la Covid că cu cât un virus mută mai mult” – declară el – „cu atât noile variante pot favoriza contagiune”. Trăim în contact cu 7% din totalul mamiferelor, adică pe întreaga planetă în orice moment avem contact cu 7% din suma tuturor mamiferelor, clar diferit de la regiune la regiune. „În comunitățile care s-au format, aceasta este posibilitatea schimbului” – conchide el – „ alterarea echilibrului poate avea efecte distructive”.
