Poluare, mobilitate, tip de asistență în zonă și prezența azilelor de bătrâni neprotejate. La trei ani de la declanșarea pandemiei, Cnr prezintă un „Atlas Covid-19” privind geografia contagiunii în Italia.
Atlante Covid-19, explică Cnr pandemia italiană
Studiul propune o monitorizare în profunzime a primului val de SARS-CoV-2, ales pentru că, spre deosebire de celel alte, s-a caracterizat prin izolare totală a populației și declanșarea diferitelor focare. Cele două aspecte împreună au putut, de fapt, să dezvăluie fragilitatea vieții contemporane și punctele sale de cea mai mare vulnerabilitate, confirmând relația strânsă dintre aspectele fizico-teritoriale și intensitatea infecției.
Acea 24 februarie 2020
Pe 24 februarie 2020, Italia a comunicat în mass-media intrarea în faza epidemică de Covid-19. În acel moment geografii au crezut că epidemia este o problemă biomedicală și că de aceea ar trebui tratată de medici, virologi, epidemiologi.
Curând însă, diferențele teritoriale pe care virusul le-a atras în expansiunea și răspândirea sa, au conturat un spațiu articulat al epidemiei care le-a atras atenția.
Pentru că Lombardia a fost epicentrul contagiunii
Cu toate acestea, după câteva săptămâni, Lombardia a devenit epicentrul european al Covid-19, cercetătorii au început să-și pună întrebări. În special asupra cauzelor care ar fi putut duce la o răspândire virală atât de mare în unele zone ale peninsulei, scutindu-le pe altele. După aproape trei ani, așadar, cercetătorii Consiliului Național de Cercetare au tras concluzii.
Atlante Covid-19, cele trei Italie de contagiune
Din hărți ies o mulțime de date interesante. Între timp, trei situații epidemice distincte: un nord al Italiei, cu un număr absolut ridicat de infecții, care vede Lombardia în centru cu provinciile Milano, Bergamo și Brescia. Italia centrală, care prezintă o contagiune susținută exclusiv la Roma și în unele provincii ale Marche. Și, în sfârșit, sudul Italiei, cu insulele, care înregistrează o ușoară contagiune.
În cel de-al doilea val, contagiunea, în schimb, s-a extins afectând întreaga peninsula cu vârfuri în orașe mari și regiuni turistice precum Sardinia sau Trentino-Alto Adige. Ulterior, răspândirea s-a complicat și mai mult odată cu apariția unor variante care au crescut contagiozitatea virusului, făcându-l foarte complex. Chiar dacă, subliniază cercetătorii, trebuie totuși remarcat că Lombardia nu și-a pierdut niciodată tristul rol de epicentru italian al epidemiei.
Ce a favorizat contagiune
Hărțile analizate în Atlas nu privesc însă exclusiv monitorizarea contagiunii în Italia, ci explică evoluția acesteia în raport cu unii factori teritoriali, fizici și sociali.
Studiul a arătat că factorii morfologici și climatici care influențează poluarea și factorii locativi care influențează densitatea și mobilitatea locuitorilor reprezintă cauze care favorizează contagiune. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare deficiențele și fragilitatea sistemului de asistență socială și de sănătate din Peninsulă, într-un moment în care virusul a putut să se răspândească atât în interiorul spitalelor, cât și în RSA.
Un mod de a experimenta orașul care trebuie regândit
Epidemia, așadar, așa cum scriu experții la încheierea studiului, a subliniat că „traiul în rețea trebuie regândit și gestionat pentru a evita riscurile care tocmai au trecut”, mai ales în regiunile deosebit de dinamice și internaționalizate, precum precum cele din nordul Italiei sau din zonele metropolitane.
În același timp, el a subliniat însă că „teritoriile interne, considerate deprimate sau înapoiate în ceea ce privește dezvoltarea, fie au fost mai puțin afectate, fie au avut mai multe posibilități de apărare. Și acesta este ceea ce susține credința oamenilor de știință că va fi necesar să acționăm, construind un nou model de dezvoltare, diferit de cel metropolitan, care să privească diversitatea noastră teritorială și sustenabilitatea mediului.
