Colegul care se face că nu aude când i se cere o favoare, soțul care se încheie în timpul unei ceartă nemaivorbind nici măcar câteva zile. Tăcerea poate deveni o armă pentru unii oameni, în special pentru cei pasiv-agresivi. În spatele acestei atitudini se află diverse cauze precum lipsa stimei de sine sau incapacitatea de a crea relații sănătoase, care duc totuși la consecințe frustrante la celăl alt: „În acest caz, tăcerea se transformă într-o modalitate agresivă și manipulativă care plasează dezavantajat, făcându-l să se simtă frustrat, nevăzut, nerecunoscut în nevoile sale sau generând în el un sentiment de vinovăție” explică Valeria Fiorenza Perris, psihoterapeut și Supervizor Clinic Unobravo.
Comportament pasiv-agresiv, ce se află în spatele tăcerii
Există tăcere și tăcere. De fapt, poate fi și „bun”, atunci când vrei să-ți iei ceva timp pentru tine într-o discuție «în acest caz poate fi o modalitate de a te apăra atunci când conversația ia o întorsătură greu de gestionat. Dar este și o modalitate utilă de a lua timp și de a scăpa de o discuție înainte ca aceasta să degenereze” explică expertul.
În altele, însă, tăcerea devine asurzitoare și mai presus de toate o armă în mâinile unei persoane împotriva celeil alte. „În aceste cazuri, cei care decid să întrerupă comunicarea folosesc tăcerea ca o modalitate de a câștiga un avantaj prin declanșarea unei dinamici de putere în relație”, explică dr. Perris. Tăcerea devine așadar o modalitate nu doar de a dilata timpul, ignorând ceal altă persoană, ci și de a crea situații de impas în care sunt implicați amândoi fără ca, prin urmare, să ajungă la o soluție.Dar de ce se întâmplă asta?
În spatele tăcerii pasiv-agresive, inadecvarea și nesiguranța
La originea acestei atitudini există multe nesiguranțe din partea celor care o duc mai departe precum lipsa stimei de sine, incapacitatea de a crea relații sănătoase dar și puțină familiaritate în a fi cu ceilalți și în societate. Acești factori generează așadar o mare nesiguranță și în fața unui „nu” nimeni nu știe cum să reacționeze. Și de aceea ne închidem în tăcere: «Tăcerea poate fi folosită pentru a-l forța pe celăl alt să ne vadă suferința, pentru a-l determina să-și schimbe comportamentul sau punctul de vedere, pentru a genera sentimente de vinovăție în el, pentru a-l împinge să se simtă vinovat și deci să punem nevoile noastre pe primul loc. În acest sens, poate reprezenta o modalitate de a pedepsi pe celăl alt sau poate lua forma unei dinamici manipulative”.
Atitudini nu doar ca tăcerea, ci și dispariția, să nu mai răspundă la telefon, să nu-i acorde atenție celuil alt, toate sunt pasiv-agresive și tipice celor care nu știu să se relaționeze cu ceilalți și vor pentru a evidenția faptul că este victimă într-o împrejurare dată.În aceste situații, deci, lipsesc atitudinile de autocritică, flexibilitate dar și empatie care să ajute la relaționarea cu ceilalți.
Cum se simte cineva care suferă tăcerea pasiv-agresiv
Pasiv-agresiv se gândește așadar doar la propria durere și sentiment de inadecvare, nu se gândește niciodată că el însuși poate fi cauza unui disconfort suplimentar: „Cei care suferă întreruperi de comunicare se pot simți furioși, confuz motivele care i-au dat. ridica la aceasta reactie. Se poate simți obligat să-și revizuiască pozițiile pentru a restabili legătura emoțională cu celăl alt și a ieși dintr-o situație care generează anxietate, singurătate și un sentiment de inadecvare”.
Eliberarea unei situații de tăcere pasiv-agresivă
Cum ar trebui să se comporte cineva care suferă de acest tip de atitudine? În general, confruntat cu tăcerea, există tendința de a restabili dialogul, întrebându-se ce s-a întâmplat sau motivul reacției: „Totuși, făcând acest lucru se cade exact în dinamica puterii dorită de celăl alt, îl întreabă ce este greșit, ce am greșit, cum îl putem remedia.În unele cazuri se poate întâmpla ca tăcerea să depășească chiar și scuzele, încetând doar atunci când utilizatorul simte angoasă și dezorientare în celăl alt”.
Cum să te comporți atunci? „Așadar, ar fi util să luăm timp în fața tăcerii, păstrând în același timp o detașare care este un semnal clar că această modalitate nu va duce la efectul dorit”, explică expertul.
De asemenea, este important să înțelegem că acest tip de atitudine nu este un atac personal la fel de mult ca manifestarea problemei celeil alte persoane. Din acest motiv, așa cum ne sfătuiește dr. Perris, nu este indicat să insistați sau să „tratați direct” cu situația, ci mai degrabă să vorbiți despre ea odată ce a trecut ceva timp. Și, dacă atitudinea continuă, recomandăm și consultarea unui expert.
