Dragă Ester,
Vă voi spune această poveste în speranța că experiența mea va ajuta pe cineva să evite sau măcar să recunoască subiectele la timp, ca să zic așa, „nu pozitive pentru stima de sine și creierul lor, precum și inima lor ". Îl întâlnesc pe R. La un bar, un prieten al unui prieten Văd o lume și inima mi se deschide. Ne placem, evident, dar în acel moment se termină aici și amin. Dar mă gândesc și mă gândesc la el, la acei ochi minunați și îmi spun că trebuie să-l revăd. Îi cer prietenie pe fb și aflu că a întrebat un prieten comun despre mine dar că nu a reușit să-mi scoată numărul din jenă.El, s-a despărțit de vreo 8 luni după o căsnicie care a durat mai bine de 10 ani, eu sunt singură patruzeci de ani, fără copii. Ieșim ne plac unul altuia mesajele apelurile telefonice lovesc scânteia pe care o sărutăm.
August sosește plecăm respectiv cu prietenii dar vorbim în fiecare zi de câteva ori și vrem să ne vedem. Ne intoarcem din vacanta si ne intalnim intr-un mod foarte romantic si aproape adolescent. Sărutări mici atenții frumoase. zdrobesc. După câteva luni termin lucrările de renovare a casei mele, iar el, care a participat cu bunăvoință la ultimele momente ale chestiei, începe să treacă în weekendul meu.
Unde prin weekend ne referim vineri seara si sambata pentru ca duminica deja fuge sa se intoarca la casa lui (adica casa conjugala din care nu a mai plecat in care mai are mobila si amintirile lui). o viață cu fosta soție).
Trec câteva luni și îmi exprim disponibilitatea de a-l avea cu mine cel puțin duminica seara sau altădată pentru că mi se pare „nu prea mult” pentru doi cărora le place să se vadă doar vineri și Sâmbăta, el se găsește, scapă .
Câteva certuri și din cauza prezenței greoaie a fostei sale soții care nu-l lasă în libertate și ca un bun manipulator îl ține pentru sine pentru fiecare prostie (deși e cu alta). Spune că îi pasă de mine, că nu știe să codifice Sentimentul dar că îi pasă și că nu trebuie să-l grăbesc
Încerc s-o fac, dar îmi repet „o numiți grabă? Ar trebui să fie dorința de a fi împreună! Vreau să mă căsătoresc? Vreau doar să fiu cu el mai mult la cina sau așa ceva.”
Lunile trec, ne liniștim, evit să pun presiune pe el, stă mereu cu mine în weekend și sărbători (Crăciun, Paște etc). Lucrurile mergeau foarte bine, atât de bine încât am rămas însărcinată. La început nu am crezut, apoi fericirea! Vei intelege la 40 de ani fara macar sa-l cauti intr-un mod spasmodic dar asa, cauzal.
Frumos frumos îi spun. Fericită, plânge ea de bucurie. El spune că este un semn al destinului, că Domnul a vrut să ne dea un semn etc etc.Să facem dragoste mi-a spus de atâtea ori că mă iubește, încât nici nu-mi amintesc numărul. El fericit, iubitor ca întotdeauna. Merg cu el la ginecolog si din pacate descopar ca nu a existat batai ale inimii fetale si la 7 saptamani trebuie sa avort. Voi omite metodele dureroase de avort, timp în care nu a existat apropiere dar ajungem la momentul crucial.
Trebuie să mă internez de urgență pentru că eram în pericol de septicemie. Părinții mei mă duc la camera de urgență. El lucreaza. Ma adapostesc si seara merge la cina cu prietenii, ca atunci ce as putea sa fac? Altfel, atunci trebuia să spun despre sarcină? Și oricum n-aș putea fi acolo cu tine?! Nici un telefon în noaptea în care am fost internat cu un IV atașat la braț după ce și-am pierdut fiul, fiul nostru. A doua zi dupa operatie ies din spital si nu ma ia. El lucreaza. Ajung la casa părinților mei care, ca să nu mă facă singur, mă primesc cu inima plină de durere. Nu vine să mă vadă.Nici o floare, nici un sărut. „Ce vrei, să vin la părinții tăi mă jenează”.
Aproape 50 de ani? A doua zi pleacă la un concert foarte important alături de prieteni la care nu putea renunța. Și sunt singur acasă. El dispare o zi întreagă și eu singur și deprimat îl sun și îi strig toată supărarea mea. Îi rog să rămână lângă mine, în ciuda tuturor. Eram prea fragilă pentru a pune capăt relației cu ceea ce trebuia să fie tatăl copilului meu. Totul pentru mine. Simt dragoste amestecată cu furie și dezamăgire pentru cel care continuă să nu facă nimic pentru a „prinde din urmă”. Să mergem împreună în vacanță, repet, îi mai dau o șansă.
Sărbători pe care și eu a trebuit să le plătesc pentru că lucrurile se opresc, „Nu sunt soția”, i-a oferit el. Inutil să vă spun epilogul tragic de după sărbători.
Mi s-a spus că nu mă iubește și că atunci când a aflat că nu există bătăi ale inimii, chiar s-a simțit liber, pentru că poate era fericit cu paternitatea, dar nu cu maternitatea?
Nu știe ce vrea.
Sigur că nu eu.
Dar nu și-a amintit înainte să mă lase însărcinată.
Crezi că Oxford sau Cambridge sunt utile unui astfel de lord?
I.
Citește aici toate episoadele din rubricul Ester Viola Relații defectuoase.
Răspunsul lui Ester Viola
Dragă I.,
Ecce homo. Sau cel puțin, iată un exemplar împuțit. Analizați candidatul cât mai bine puteți, fără să vă supărați prea mult.
Dar să-l lăsăm deoparte și să luăm în considerare totul. De ce se întâmplă asta? De ce cei profund îndrăgostiți nu coincid niciodată cu cei dragi? De ce dorința se îndreaptă spre ceea ce îi este cel mai contrar? De ce anumiți insensibili apocaliptici sunt stocul de nescufundat de pe piață? De ce vorbim aici despre asta? De ce nu are un gram de sensibilitate?
De ce este prea multă iubire respingătoare?
Să mutam limita sincerității la granițe, să spunem clar: a fi un nemernic este și o chestiune de circumstanțe. Rănirea întâmplătoare este ceva care se poate întâmpla. „Dezamăgi oamenii fără să-și dea seama. Aleatoria răului” – sau arta de a deveni curat cu orice preț.
Al tău este un caz senzațional, I. dar viața ne diferențiază foarte repede de direcția lucrurilor: istețul, absolvenții academiei „fac ceea ce mă face să mă simt mai bine”, cu onoruri, sunt peste tot.
Dragoste neîmpărtășită: certitudine versus îndoială
Nu-mi spune că acest sălbatic pe care l-ai întâlnit este primul tău. Cei care te părăsesc, dar apoi te sună înapoi, cei care își scriu mereu și nu se văd niciodată, cei care ar vrea să te părăsească dar li se rupe inima și, între timp, audiază următoarea victimă, cei care trăiesc sub singura lege: „când ai îndoieli, distrează-te” . Cei care au îndreptat imediat lucrurile să se spele pe mâini, apoi te plesnesc ani de zile, dar cu mâinile curate.Cei care ți-au spus cât de indeciși sunt. Cei care au suferit în copilărie. Cei deja angajați, dar cu intensitate variabilă. Cei care „nu te mai iubesc, dar îmi ia patru ani să te fac să înțelegi”. Ca să termin cu cei care pleacă pentru că „clima din casă era înfricoșător, chiar și pentru copii”, de parcă clima într-o casă era făcută de nori.
Aceștia sunt ei. Nemernicii, sau cum vrem să le numim.
Iubire și displace
Și pe ceal altă parte? Sărmanul Hristos. Recunoști victima prin absența energiei. Abilitatea de a reacționa este cea care lipsește. Iar cei care nu au energie să facă nimic, să aibă răbdare. Se forțează să nu se gândească la asta și nici măcar nu poate face asta. Totul merge bine pentru că a aștepta ca lucrurile să se îmbunătățească este singura apărare. E nevinovat, săracul. Și acesta poate fi caracter, înclinație. Este clar că cu toții îl susținem, deși rezistam impulsului de a-l trage de geaca și doar să-i spunem „dar trezește-te, fiule”.
Suntem la concluzii. Mai jos veți găsi răspunsurile la întrebările pe care le-ați avut pentru mine.
1) Există o limită a cruzimii lipsei de iubire?
Nu.
2) Pe de altă parte, își pot imagina răul pe care îl fac?
Nu întotdeauna.
3) Cum au devenit cei puternici puternici?
Oboseala.
